" Sa nu faci niciodata pe cineva o prioritate in viata ta, atata timp cat tu esti doar o optiune pentru acea persoana"

Incapacitatea de plată a României este iminentă!

Nu mai am nici un fel de dubiu. Dominique Strauss-Kahn, șeful FMI a avut dreptate suta la suta: incapacitatea de plată a României este iminentă. Țara noastră se află pe marginea prăpastiei și avansează în marș forțat.
Statul român nu își plătește obligațiile. Cel mai recent exemplu poartă antetul Guvernului Romaniei, și anunță practic încă o naționalizare. Fiți atenți ce spune comunicatul:
Guvernul a hotârât în ședința de astăzi ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi de natură salarială satabilite în favoarea personalului bugetar, devenite executorii după data de 20 mai 2010 și până la 31 decembrie 2010, se va face eșalonat astfel: în anul 2012 – 34%, în anul 2013 și 2014 câte 33%”. Comunicatul de presă care anunţă naţionalizarea vine şi cu o explicaţie idioată, cum că exectuarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturile băneşti nu este interzisă în nici un mod de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului. Pentru idioţii de la Guvern care susţin acest lucru, am o propunere: să îşi primească pe loc 1% din salariu, iar restul la Paştele Cailor. Este eşalonat? Este în regulă?
Ce reprezintă în fapt o astfel de decizie? Dovada clară că Guvernul se șterge la fund cu deciziile puterii judecătorești după ce în ultimii doi ani s-a șters la fund cu atributele puterii legislative, prin asumarea răspunderii. Iar acceptarea unor astfel de situații presupune un precedent periculos. Mecanismul sună așa: statul român nu a plătit drepturi salariale fie că nu a vrut, fie că nu a putut. Cei afectați, au dat statul în judecată. Și au câștigat. Iar din 20 mai și până acum, statul român se află în fața unor titluri executorii, atenție, pentru mai puțin de 8 luni, în valoare de 973 de milioane de lei sau circa 0,2% din PIB. Statul nu i-a plătit. Îi fură. Instanța spune statului să îi dea înapoi. Statul nu vrea să plătească nici un leu și promite că eventual va plăti eșalonat. Din păcate, între naționalizarea făcută de comuniști și cea decisă de Traian Băsescu și Emil Boc nu este decât o diferență temporară. Și comuniștii au confiscat averi și le-au plătit înapoi eșalonat: prima rată după 45 de ani.
Nu este primul exemplu de naționalizare. Iată încă câteva:
a) la 1 iulie 2010, statul căruia îi dictează Traian Băsescu a decis naționalizarea a 25% din salariile bugetarilor.
b) la 1 iulie 2010, statul căruia îi dictează Traian Băsescu a decis naționalizarea a 15% din indemnizațiile pentru creșterea copilului. Acum a dorit să dea o nouă lovitură părinților, prin diminuarea drastică a indemnizațiilor. Și naționalizează un an de indemnizație.
c) prin majorarea TVA-ului cu 5 puncte procentuale, regimul Traian Băsescu a decis naționalizarea pierderilor produsă de o dictatură incompetente. Rezultatul a fost scăderea generalizată a puterii de cumpărare
d)prin introducerea contribuțiilor de asigurări sociale și pentru pensiile mici, regimul Traian Băsescu legiferează escrocheria. România este singurul stat din Uniunea Europeană în care plătești de 4 ori pentru același serviciu, și acela prost – serviciile de sănătate (plătești ca salariat, plătești prin sistemul nou introdus de co-plată, plătești prin introducerea de contribuție și pe pensie, plătești încă o dată prin majorarea TVA pentru achitarea arieratelor)
e) pus în fața rezultatelor propriei incompetențe, guvernul României naționalizează și companiile pentru care s-a început procedura de privatizare. Cel mai recent exemplu este ROMGAZ-ul. Pentru că a tocat toți banii, guvernul a impus Romgazului să doneze 400 de milioane de lei profit, către bugetul de stat. Nu mai contează că Fondul Proprietatea deține 20% din acțiunile Romgaz. Dacă guvernul decide naționalizarea, naționalizare este. Cea mai plastică exprimare a avut-o Mark Mobius in The Economist – statul naționalizează profiturile unei entități a cărei menire era fix despăgubirea celor afectați de naționalizare. Este greu de găsit o dovadă de tembelism mai mare.
Dacă sunteți salariat bugetar, puneți-vă în situația în care statul român decide să nu mai plăteasă salariile. Îi dați în judecată. Câștigați. După modelul de astăzi, statul vă poate promite că vă returnează banii eventual în 2020.
Dacă sunteți persoană fizică, puneți-vă în situația în care statul vă expropriază. Îl dați în judecată pe stat, câștigați, și eventual statul se angajează să vă returneze proprietățile în 2030
Dacă aveți o companie, și aveți de primit TVA de la stat, puneți-vă în situația în care dați în judecată, câștigați, iar statul vă returnează banii în 2040
Dacă sunteți investitor străin și dețineți o bancă, puneți-vă în situația în care statul spune: gata, de mâine eu dispun de depozite, și de banca dumneavoastră. Dați în judecată, câștigați, după modelul de astăzi statul vă poate returna banii în 2 tranșe: una în 2050 și alta în 2060.
Dacă aveți depozite în bancă, puneți-vă în situația în care statul pune poprire. Folosește banii. Dați în judecată și câștigați. Aveți șansa să îi primiți înapoi în 2070. Și exemplele pot continua
Iar la final, am câteva întrebări:
1. Domnule Jeffrey Franks, șef al Misiunii FMI pentru România astfel de cvasi-naționalizări, sunt în regulă pentru FMI? Astea nu se pun la arierate? Cum s-ar simți fondul Monetar ca în loc ca România să începe să returneze tranșele împrumutate din 2012, să înceapă în 2092 și nici să nu mai plătească dobândă?
2. Domnule Mark Gittenstein, ambasador al Statelor Unite la București, o astfel de situație este normală? Este tolerabilă? Recitesc interviul dumneavoastra din Evenimentul Zilei (http://www.evz.ro/detalii/stiri/mark-gitenstein-platiti-va-datoriile-altfel-investitorii-nu-vor-veni-911654.html), în care spuneați că există companii americane aflate în situații similare cu investitorii germani neplătiți, despre care avertiza cancelarul german Angela Merkel. Că TVA-ul a fost rambursat în unele cazuri, însă doar după discuții cu diverse persoane din guvern, și nu ar trebui să se întâmple așa. Puteți fi mai specific? Populația României, căreia i se amână sumele de încasat, cu cine ar trebui să vorbească din Guvernul României? Dumneavoastră cu cine ați vorbit? Ne puteți da nume? Pentru că mi-e greu să cred că un guvern național și responsabil i-ar trata diferit pe proprii cetățeni. Ar face-o doar dacă este anti-național și iresponsabil.
3. Domnule Mugur Isărescu, dumneavoastră cum calificați o astfel de situație? Mă interesează la modul cel mai sincer.
Nu știu dacă răspunsurile vor veni. Dar știu că Președintele Țării și primul ministru spuneau anul trecut populației că salariile și pensiile vor fi plătite integral. Că nu va crește TVA-ul. Că această criză nu ne va atinge. Și mai știu, că potrivit DEX-ului, în dreptul definiției ”persoană care înșeală pe alții profitând de naivitatea  sau încrederea lor” se regăsește cuvântul ”escroc”. Care este sinonim cu pungaș, impostor și șarlatan. Și mă întreb, și vă întreb: a încăput România pe mâna unor șarlatani?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s