Mamelucul fara ocupatie
Ieri seara, asa mai spre miezul noptii, cand intr-un final am ajuns acasa dupa o alta zi balamucita, plina de drumuri si probleme ce trebuiesc rezolvate, mi-am deschis mailul pentru a ma updata. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut un mail de la site-ul simpatie.ro pe care scria : “ Confirmare email pentru EdiEdi FROM:webmaster@simpatie.ro ” deschizandu-l am gasit urmatoarele ” EdiEdi , Vă rugăm apăsaţi pe link-ul de mai jos pentru a confirma noua adresă de email: http://www.simpatie.ro/schimbare_email.php?id=57161….. “. Interesant , nu?
Nu stiu cine “imi poarta de grija” si doreste sa imi faca “un bine” intregistrandu-ma pe acest site , cu date false, nu sunt de genul masculin si nici nu ma cheama Edi,am o familie, o viata sociala plina si nu am nevoie de siteuri pt socializare sau cuplare si nu vad nici un motiv pentru care persoana mea prezinta un asemenea interes. Sper totusi ca totul sa fi fost facut doar din pura prostie si nu din alte motive ascunse. Asadar….domnule ( d-na) Mameluc de Romania, las, cu timp liber, fara ocupatie , mintea odihnita, creierul gol sau doar stafidit de atata efort intelecual aprofundat, stiu ca dintr-o stafida nu se mai poate “stoarce” ceva asa ca pentru tine acesta stafida ce se afla in cutia craniana pentru tine tine loc doar de “umbrela” pentru a nu iti ploua direct in gat ori din tot acest zbucium al gandirii ti-ai epuizat toate resursele de materie cenusie, asta daca ai avut asa ceva, tin sa iti specific faptul ca am dezactivat acel cont si ca rezultatul zbuciumului tau a fost inutil.
Imi cer scuze celor care viziteaza acest blog si care nu au nici o legatura cu acest post si acest subiect.
Bipede cu chip de om
Ieri a fost o zi superba de noiembrie, incarcata pentru noi si amestecata cu lucruri bune si rele. Dupa o zi de bantuiala, intalniri, mers la targul de adoptii, la cel de universitati din afara, de vesti bune, de vesti rele, de stress, alegratura si emotii in egala masura spre seara am ajuns in fine acasa. Abia asteptam sa ma decuplez de toate cele rele de peste zi si sa petrec o sambata linistita impreuna cu fiica mea. Eroare!! De la planuri pana la realizare a intervenit neprevazutul. Niki, ultima mohicanca ramasa dintre cei 4 fantastici – Nahla ieri a plecat spre noua ei casuta – se simtea rau, nu manca, era apatica, vomita, etc. Cu toate ca era deja trecut de 10 noaptea ne-am suit in masina si am plecat spre un cabinet veterinar. Am trecut initial pe la Ilioara de unde am plecat dezamagite si intr-un final , pe la 11 noaptea am ajuns la un cabinet pe langa Armeneasca. Pe trotuarul intunecat de felul lui, iluminatul pubilc e inexistent pe stazile adiacente, la lumina farurilor am zarit un pui de mata care parea a dormi. Avea cam 4 saptamani. In timp ce adolescenta mea era la usa cabinetului cu mana pe clanta, eu m-am aplecat cu intentia de a mangaia pisicuta. Credeam ca iesise neobservata de la cabinet. In momentul in care am ajuns la cativa centimetri de ea, a ridicat capul si a inceput sa scuipe scotandu-si gherutele. O labuta parea plina de sange. Am deschis farurile la masina, m-am apropiat de ea cu speranta sa fie doar o impresie si pisiciuta sa aiba blana de pe labuta colorata dar din pacate nu era asa…. boticul era plin de sange, labuta la fel. Am chemat dr. care a luat-o cu grija atat datorita agresivitatii cat si datorita ranilor iar pe masa de consultatie ne-am dat seama cat de grav era…. mandibula era sparta, coloana tasata, organele interne deplasate, plamanii pareau afectati si ei…. Primul gand a fost ca un sofer neatent a dat cu masina peste ea si saracuta s-a tarait pana pe trotuar, dar din aproape in aproape ne-am dat seama ca adevarul era si mai sinistru si macabru. Pe trotuar erau pete de sange din loc in loc, pe niste trepetele de la un imobil apropiat la fel, chiar si pe peretii de la intrarea in imobil iar pe strada nu era nimic. Doctorul ne-a spus ca pe trotuar cu ceva timp in urma auzise niste copii jucandu-se. Punand toate datele cap la cap precum precum si din reactia pisicutei atunci cand vedea ca o mana se apropie de ea ne-am dat seama ca bietul animal a fost batut in ultimul hal, data la propriu de pereti, zdrobita de trepte , aruncata de toate cele cu toate ca sangera si agoniza iar apoi cand probabil saracuta nu mai a avut puterea nici de a reactiona s-au plictisit si au abandonat-o.
Cand ma gandesc ca acesti copii ar fi trebuit sa aiba si suflet de copil , ca au fost crescuti si educati de niste bipede care ar fi trebuit sa fie oameni …. Ce satisfactie , ce joaca, ce suflet pot avea niste copii , copii ce intr-o buna zi vor fi adulti, de au maltratat in asemenea hal o biata pisicuta? In timp ce acest suflet batut si dat de pereti in asemenea hal agoniza, in final a murit pe la 3 dimineata, copii si parintii lor dormeau linistiti iar azi aceiasi copii iar sunt iar pe strada la joaca. Oare ce alt biet animal va mai fi victima a “distractiei” lor ? Ai face pe aceste bipede, nu ii pot numi oameni, animale mi se pare ca as jigni regnul animal. Nicaieri in toata lumea animala nu vezi asemenea cruzime doar cu titlu de joaca, placere sau amuzament. Nu stiu iar cuvintele mi se par prea sarace pentru a descrie sau cataloga asemenea specimene care din pacate nu sunt pe cale de disparitie ci din contra incep a se multiplica pe zi ce trece.
News
Noul membru al familiei 
)) Sau mai corect zis: noua!
Pisica no name )
Pisica fara nume!! )
Doua prietene : no name @ Layla ))
Ce faci cand iti este dor de persoana iubita?
De obicei cand iti este sete, te duci si iti iei ceva de baut, cand iti este foame , te duci si iti iei ceva de mancat, cand iti este somn , te duci si ….. dar ce faci atunci cand iti este dor de cineva si nu poti sa te duci, sa suni, sa… sau sa….. ?
Pierduta intre ganduri imi aduc aminte de Decalogul lui Octavian Paler, iau cartea, o deschid cu emotie si decalogul este in fata mea, ochi-mi raman pe prima porunca :” sa astepti oricat “, apoi sar spre a parta :” sa nu numeri zilele “, oprindu-se la cea de-a cincea porunca : “Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.” apoi la ce-a de-a sasea ” repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul in care trăim” Zambesc….. dar tot mi-e dor!
Ganduri despre Romania cea de toate zilele
Am o stare de apatie amestecata cu oboseala si o doza de lehamite. Mi-e lehamite de aceasta societate, de aceasta situatie politica si economica, de faptul ca ne-am dezumanizat, ne-am redus spre zero sentimentele, ca nu mai exista principii, intelegere, compasiune, comunicare, iubire, intelegere, etc Traim intr-o societate mizera si infecta atat la propriu cat si la figurat, plina de rebuturi , dejectii umane imbracate in Armani, cu capul gol si portofele pline, cu non-valori pe post de VIP, cu pitzipoance si cocalari ce se inmultesc si se imprastie contopind totul precum gandacii de bucatarie, cu regi, gaozari si printese, unde gandirea romaneasca gafaie din greu, unde „datu cu parerea” devine lege, o tara plina de incompetenta fudula dar saraca si cu preturile mari, plina de farmec, contraditii si paradoxuri.
Unde esti tu Eminescu cu a ta : Ce-ti doresc eu tine, dulce Romanie? „Ţara mea de glorii, ţara mea de dor, Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor!”
Care tarie? Care viitor?
De ce se poarta inelul de logodna,verigheta pe degetul al 4-lea – legenda China -
Am primit un mail cu acesta explicatie.Este interesanta, frumoasa si mi-a mers dreeeeeept la suflet! Oare cine mi l-a trimis , l-a trimis cu “directie” avand in vedere ca …. ( cine stie cunoaste ) !!! ) ?? In orice caz mi-a placut !
