" Sa nu faci niciodata pe cineva o prioritate in viata ta, atata timp cat tu esti doar o optiune pentru acea persoana"

Diverse

Un nou tip de excrocherie!

Intr-0 dimineata in timp ce imi savuram in liniste cafeaua si bantuiam pe net printre stiri m-a sunat un tip pe nume GP ce s-a prezentat ca fiind din partea Romtelecom si ca urmarea unei extregeri nr. meu de tel a fost ales castigator, premiul constand intr-o masina Peugeot 208.

Bineinteles eram sceptica dar am zambit asteptand ca pentru inmanarea premiului sa trebuiasca sa platesc o suma de bani sau sa achizitionez un produs.

D-nul GP a continuat cu explicatiile, m-a pus in legatura cu vreo alti 2-3 colegi  fiecare prezentandu-se si dandu-mi alte si alte detalii despre premiu si pasii ce trebuiesc urmati pentru a intra in posesia premiului. Nu mi-au cerut date personale si nici nu au pretins vreo suma de bani , ba din contra, m-au intrebat daca timpul imi permite sa ma deplasez la un showroom , unde sunt asteptata de o anume d-ra RL, imi va fi aratata masina si trebuie sa ma prezint doar cu CI iar ridicarea si inmanarea premiului se va face in ziua urmatoare. Pentru alte detalii  urma sa sun dupa vizita la showroom.

Inca eram sceptica chit ca discutiile durasera mai mult de 15 -20 de minute iar totul parea ok.

Am cautat pe net un nr de telefon al reprezentantei firmei de masini unde trebuia sa ma prezint si am sunat cerand cu d-ra RL. Surprinzator pentru mine mi s-a facut legatura cu d-ra RL care mi-a confirmat ca sunt asteptata la showroomul respectiv, ca stie de masina ce trebuie sa o primesc ca premiu, ca mi-o va arata iar  ziua urmatoare voi deveni proprietara cu acte a respectivei masini.

Eram  surprinsa dar tot sceptica.

Il sun pe sot, urc in masina, il iau de la scarbici, luam copilul si plecam la showroomul respectiv, ne intalnim cu d-ra RL, ne arata masina, superba de felul ei, sotul se urca  la volan, ii face poze, nevenindu-i nici lui sa creada ca totul este real.

Respectiva d-ra ne povesteste ca firma care practic cumpara masina oferita premiu  a comandat 6 masini, 5 pentru firma si una pentru a ne fi oferita , ne spune ca discutiile pentru achizitionarea masinilor au inceput in decembrie 2012 dar s-a stabilit ca dupa sarbatori sa se achizitioneze.

D-nul SF (oare initialele numelui au fost alese cu grija? ?? ) cere factura proforma pentru achizitionarea masinilor,  politele RCA, CASCO si prima inmatriculare pe numele meu dar mentioneaza asigurarile vor fi suportate de catre firma , noua ramanandu-se sa platim doar prima inmatriculare.

2012-Peugeot-208

1076-2577 1076-2579 859550l-610x390-b-34fcb6e5

Plecam de la showroom muti de uimire dar inca sceptici,  totul parand totusi  ireal iar pe telefon suna iar d-nul SF care dorind a ne asigura ca totul e ok cere o adresa de mail pentru a ne trimite politele emise pe numele meu precum si un contract.

Ajunsi acasa verific mailul si il sun pe respectivul pt a il informa ca nu am primit nimic si ma informeaza ca practic noi urmeaza sa platim atat prima inmatriculare in valoare de 150 euro cat si cele doua asigurari. Primesc intr-un final mailul, incep negocierile cu respectivul SF si intr-un final din suma initiala de peste 2000 ron ne informeaza ca trebuie sa platim doar vreo 1200. Dupa mai multe telefoane date d-rei R si  la firma de asigurari aflu ca actele sunt corecte, dar totusi ceva nu imi suna bine. Stabilim impreuna cu d-ra R sa ii facem jocul respectivului , sa tragem de timp dar sa nu platim nimic chit ca daca as fi platit asigurarile banii nu ar fi fost pierduti , ei putand fi recuperati ulterior de la firma respectiva.

In final abia dupa ora 21 d-nul SF ne instiinteaza ca daca dimineata la prima ora nu platim asigurarile in contul unei ND , cica contabila firmei, vom avea probleme in primirea premiului. Am facut pe proasta facandu-i jocul, chit ca nu m-am putut abtine sa nu ma joc putin.

Era clara ideea de excrocherie , am sunat la un amic care lucreaza in politie, i-am dat toate datele dar surprinzator, politia nu poate face nimic, numerele de pe care am fost sunata sunt cartele, de d-na ND nu se pot lega chit ca respectiva a fost identificata si datele primite de la SF erau corecte,  deoarece nu am fost sunata de respectiva persoana, nu o cunosc si nici nu mi-a pretins ceva.

Ziua urmatoare am fost iar sunata pana la disperare  de catre d-nul SF care a tot sperat sa fiu suficient de naiva incat sa platesc asa zisele asigurari , chiar a insistat cu niste argumente puerile  dar mi-am continuat jocul de-a proasta si tinand legatura cu d-ra R am aflat ca respectivul a trimis o CI a unui asa zis reprezentant al firmei care va ridica masinile si chiar un Certificat de inmatriculare al firmei. Evident ca toate acestea au fost trimise tot cu scopul castigarii increderii.

In final bineinteles ca masinile nu au fost achitate, numerele de telefon de pe care am tot fost sunata si cu care a tinut legatura si la reprezentanta au fost inchise, respectivii sunt bine merci , mai mult ca sigur bucurandu-se de banii castigati din naivitatea unora. Sunt ferm convinsa ca nu doar eu am fost sunata si din pacate sunt la fel de convinsa ca multi au fost pacaliti.

Am impresia ca legile din Romania nu sunt pentru protejarea oamenilor cinstiti ci pentru protejarea infractorilor.


Se stie … si totusi….

Toata lumea stie si degeaba!

Momentan  timpul liber limitat  nu imi permite sa ma mai implic si ocup de acest blog care pare abandonat. Cat de curand voi reveni,  scrie si voi pune filme cu noi subiecte.

PS : Pentru prieteni : in curand ma voi ocupa si de blogul pe care doar voi il stiti, unde voi posta, news,  poze, filmulete cu noi si nu numai , dar  mai ales cu …  ( stiti voi cine! :)) ) Mama lui de net! :)) Din pacate nu mai gasim timp de intalniri, de vorbit la telefon pana cand uitam de noi, de… si de… . Nu degeaba sustin ca traim o noua forma de sclavie!


O noua teorie privind Caledarul mayas si data de 21 decembrie 2012 – Intoarcerea extratereştrilor pe Terra – Vezi noua ipoteză lansată de experţi – VIDEO -

Conform ziarului Jurnalul National ,

Oracolele au prezis o apocalipsă care va avea loc în timpurile noastre, centrată în jurul datei de 21 decembrie 2012. În ziua cu pricina, în timpul solstiţiului de iarnă, va avea loc o conjunctură planetară neobişnuită. Pământul se va alinia cu Soarele, care se va afla în mijlocul ecuatorului galaxiei Căii Lactee, alcătuind ceea ce vechii maya numeau “Copacul sfânt”.

Unii cercetători au afirmat că mayaşii au anunţat că Pământul ar putea fi înghiţit de o gaură neagră ori că o explozie solară sau un asteroid ar putea aduce sfârşitul planetei noastre.

Alţi experţi au spus că, de fapt, 21 decembrie 2012 reprezintă o mare sărbătoare de încheiere a unui întreg ciclu.

Recent, însă, pe Internet a apărut un un documentar care vine cu o alta teorie, la fel de spectaculoasă. 2012 ar putea fi anul în care se întorc pe Terra civilizaţiile extraterestre care au construit templele mayaşe din Mexic, de la Puma Punku sau din Tikal.

Experţii citaţi în documentarul realizat de Prometheus Entertainment pentru H2 Network afirmă că anul acesta ar putea aduce, astfel, un nou încept pentru planetă, pentru civilizaţia umană.

Complexul de la Puma Punku, care datează de acum 14.000 de ani, cuprinde mai multe structuri din blocuri masive de piatră tăiate cu o precizie incredibilă în diverse forme geometrice. Experţii au analizat în laborator structurile respective şi au ajuns la concluzia că acestea au fost modelate cu o tehnologie necunoscută, mult mai performantă decât cea clasică sau cu laser.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, şi modul în care au fost amplasate uriaşele blocuri de piatră ridică semne de întrebare, în condiţiile în care nu s-a descoperit nicio urmă privind tractarea şi montajul acestora.

……………….

Incerc sa ma abtin de la comentarii si de pareri personale dar abia astept sa vad ce vor mai spune pe 22.12.2012 expertii si savantii precum si stirile ” fierbinti” din ziare. Pana atunci CARPE DIEM!


“Calator in timp”, surprins intr-un film de epoca? (VIDEO)

In aceasta saptamana, cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la realizarea peliculei cinematografice “Inapoi in Viitor”, un producator irlandez de film independent a iesit la rampa cu ceea ce el pretinde ca ar fi dovada prezentei unui calator in timp intr-o scena din “Circul”, filmul din 1928 al lui Charlie Chaplin, recent reintrodus in vanzare, pe platforma DVD.

“Cred ca sunt prima persoana care descopera ceva chiar neobisnuit intr-un fragment filmat din 1928. Singura concluzie care imi vine in minte si care, sigur, li se va parea ridicola multora, este ca avem de-a face cu un calator in timp”, declara Clarke. Barbatul considera ca a identificat in materialul de epoca o persoana imbracata misterios ce trece prin dreptul unei cadru si vorbeste intr-un dispozitiv foarte asemanator cu un telefon mobil.

Odata ce secventele filmate au invadat YouTube-ul, devenind celebre, multi au incercat sa gaseasca o explicatie plauzibila pentru imaginile bizare. O pista ar fi aceea ca politia australiana a testat in 1928 primul tip de radio cu emisie-receptie si ca, poate, femeia surprinsa in ipostaza neobosnuita ar putea fi un membru al securitatii deghizat. Altii cred ca aparatul pe care il tine ar putea fi un soi de proteza auditiva.

Destule speculatii s-au emis si in legatura cu misteriosul personaj in sine, daca este intr-adevar o femeie. “A observat cineva aspectul ciudat al picioarelor sale? Glezne groase si apoi picioare foarte subtiri? Nu arata firesc. Si mana ei/lui pare anormal de mare. Si de ce ar fi imposibil ca posibilitatea de a calatori in timp sa reprezinte o vacanta interesanta pe care oamenii o intreprind in mod normal in viitor pentru a experimenta perioade preferate ale istoriei”, suna o remarca pe margina evenimentului.

news


PROFEŢIA SECRETĂ DE LA FATIMA

“Biserica fiind totodată divină şi umană, al doilea aspect a avut din totdeauna tendinţa să-l înăbuşe pe primul”
Marc Dem, Le troisieme secret de Fatima

PROFEŢIA ASCUNSĂ – AL TREILEA SECRET

Am văzut că dintre cele trei secrete profetice încredinţate de Sfânta Fecioară la 13 iulie 1917, copiii au avut încuviinţarea să dezvăluie numai două. De ce? Cât timp era valabilă interdicţia? Şi mai ales, la ce se referea al treilea secret? În cele ce urmează vom încerca să răspundem acestor întrebări legitime.
La a treia apariţie, după ce Fecioara şi-a transmis mesajul, a precizat: Aceasta să nu o spuneţi nimănui”. Copiii vor păstra cu sfinţenie secretul, pe care doi dintre ei (Jacinta şi Francesco) îl vor duce cu ei în mormânt.
Mai întâi, copiii au fost asaltaţi de nenumăraţi vizitatori care le ofereau micuţilor sărăntoci daruri neînchipuit de bogate, chiar bijuterii de aur pentru a le smulge taina. Au urmat interogatoriile canonice între anii 1922 şi 1930, adevărate torturi psihice demne de inchiziţia catolică, cărora unica supravieţuitoare, Lucia, le-a rezistat cu un admirabil curaj.
La data de 9 ianuarie 1944, Lucia s-a hotărât să consemneze al treilea secret, temându-se că va muri ca urmare a unei severe pneumonii. Cele câteva rânduri aşternute pe o foaie de caiet şcolar au fost închise într-un plic sigilat cu ceară. În luna iunie a aceluiaşi an, Lucia a predat plicul superiorului unei congregaţii misionare, pentru a fi înmânat episcopului (monseniorul José da Silva) care l-a păstrat în palatul său episcopal datorită refuzului Vaticanului de a primi documentul. Plicul va rămâne acolo până la moartea episcopului survenită în anul 1957.
Lucia i-a cerut lui da Silva ca plicul să fie deschis fie la moartea ei, fie în anul 1960 după ceea ce se va întâmpla mai întâi”, explicându-i canonicului Barthas: “întrucât Sfânta Fecioară doreşte astfel”. Ulterior, sora Lucia i-a indicat cardinalului Ottaviani argumentul Fecioarei: “În 1960, mesajul va apare mai limpede”. Odată cu trecerea anilor, ce se va fi putut întâmple oare, pentru a o determina pe Lucia să-şi modifice complet declaraţia? Este sigur că a trebuit să cedeze unor puternice presiuni, pentru a afirma la 11 octombrie 1992 cardinalului Padiyara din India, episcopului de India Francis Michaelappa şi părintelui Francisco Pacheco de la Fort Ceara, Brazilia: “Al treilea secret nu este destinat a fi revelat. A fost destinat numai papei şi ierarhilor imediat subordonaţi lui. Doamna Noastră nu a spus niciodată că trebuie să fie făcut public cel mai târziu în 1960. Secretul era pentru papă”.
În documentata sa carte consacrată subiectului, Marc Dem preciza: În intenţia Luciei, plicul nu era destinat papei, ci episcopului sau patriarhului”. De altfel, episcopul da Silva a lăsat în scris dispoziţia (datată 8 decembrie 1945) ca după moartea sa, plicul să fie predat cardinalului don Manuel, patriarh al Lisabonei.
După ce Roma refuzase timp de 13 ani primirea plicului, odată cu dispariţia lui da Silva Vaticanul realizează brusc importanţa secretului şi doreşte să controleze difuzarea acestuia (după 1960), de aceea reclamă chiar în 1957 obţinerea cu orice preţ a plicului sigilat. În consecinţă, monseniorul Cento, nunţiu apostolic, va expedia plicul la Roma, unde acesta îi va fi remis papei Pius al XII-lea, care îl va depune – fără a-l fi deschis – în seiful apartamentelor sale private, sub eticheta “Secretum Sancti Officii”. Plicul va rămâne neatins până la moartea acestui papă, survenită la 10 septembrie 1958.
La 28 octombrie 1958, cardinalul Roncalli devine papă sub numele de Ioan al XXIII-lea. Noul papă declarase la Conciliul Vatican II: “Ni se pare necesar să afirmăm dezacordul nostru total faţă de acei profeţi ai nenorocirilor, care anunţă mereu catastrofe, ca şi cum lumea s-ar apropia de sfârşit”. S-ar putea deduce din aceste spuse dezinteresul papei pentru conţinutul plicului secret. Cu toate acestea, pe când se afla la castelul Gandolfi,în vara anului 1959, Ioan al XXIII-lea deschisese plicul (încălcând astfel consemnul) în prezenţa cardinalului Ottaviani şi a monseniorului Capovilla, secretarul papei , iar traducerea din portugheză a fost asigurată de către monseniorul Paulo Jose Tavarez de la Secretariatul Statului Vatican. După aceasta, sigilându-l la loc, papa nu l-a mai atins până la moartea sa în 1963. Ottaviani şi Capovilla au atestat că sigiliile originale fuseseră găsite intacte.
Odată cu venirea anului 1960, toată lumea se aştepta ca secretul să fie divulgat. Dar la 9 februarie, agenţia portugheză de ştiri a făcut publică următoarea telegramă: “Cetatea Vaticanului. Este probabil ca “secretul de la Fatima” să nu fie făcut public niciodată. După indicaţia sorei Lucia, scrisoarea nu putea fi deschisă decât în cursul anului 1960… Vaticanul a decis ca textul scrisorii sorei Lucia să nu fie revelat, continuând să fie păstrat în cel mai strict secret. Decizia autorităţilor vaticane se bazează pe următoarele motive: 1. Sora Lucia se află încă în viaţă. 2. Vaticanul cunoaşte deja conţinutul scrisorii. 3. Deşi Biserica recunoaşte apariţiile de la Fatima, ea nu doreşte să-şi asume responsabilitatea de a garanta veracitatea cuvintelor pe care cei trei păstori spun că li le-a adresat Fecioara Maria”. Această ştire de presă nu a fost niciodată nici confirmată şi nici dezminţită, iar papa nu a dat nici un comunicat şi nu a făcut nici măcar vreo aluzie.
La numai câteva luni după ce fusese ales (în iunie 1963), noul papă Paul al VI-lea a deschis la rândul lui plicul, a citit mesajul şi a închis plicul la loc. Cât despre nefericitul său succesor, Ioan Paul I, acesta nu a mai avut timpul necesar, poate nici dorinţa, căci a murit în septembrie 1978 (după toate probabilităţile asasinat) la numai 33 de zile după ce se devenise cap al Bisericii Catolice.
Nici Ioan Paul al II-lea nu a consimţit să dezvăluie al treilea secret. Într-o convorbire avută cu tinerii germani în noiembrie 1980, la Fulda, în Germania de Vest, reluată în ziarul Stimme des Glaubens, el s-a referit la acest mesaj al Fecioare, spunând: “Trebuie să ne pregătim, într-un timp nu prea îndepărtat, să suferim mari încercări care ne vor cere hotărârea de a pierde chiar viaţa… Prin rugăciunea voastră şi a mea, e posibil să ne îndulcim această soartă, dar nu e cu putinţă să o înlăturăm, căci numai în acest chip Biserica poate fi reînnoită… Trebuie să fim tari. Trebuie să ne pregătim să ne încredinţăm lui Christos şi Prea Sfintei Sale Mame”.
Ajunşi aici, vom arăta că într-o apariţie din august 1931, Iisus Christos S-a plâns Luciei de neascultarea îndemnurilor divine: “Ei n-au vrut să-Mi asculte cererea… Ca şi regele Franţei, se vor căi, dar va fi târziu. Rusia îşi va fi răspândit greşelile în lume, provocând războaie şi persecuţii împotriva Bisericii; Sfântul Părinte va avea mult de suferit”.
În anul 1981, în Piaţa Sfântul Petru din Roma, Mahomed Ali Agça şi-a descărcat pistolul asupra capului Bisericii Catolice, Ioan Paul al II-lea. Crima a avut loc la 13 mai, ora 17 şi 19 minute (prin inversare rezultă 1917). Or, ne amintim că 13 mai 1917 fusese data primei apariţii de la Fatima.
Cu numai câteva zile înainte de atentat, mai exact la 2 mai 1981, australianul James Downey (pe care Dem îl consideră un vizionar), fost călugăr cistercian la mânăstirea romană de la Tre Fontane, ceruse imperios ca papa să dea publicităţii al treilea secret de la Fatima.
Ioan Paul al II-lea îşi propusese să facă un pelerinaj la Fatima la 13 mai 1982. Cu câteva minute înainte de începerea zilei fixate pentru pelerinaj, abatele Juan Fernandez Krohn l-a acuzat pe papă de dezastrul catolicismului şi de ofensiva comunismului. Acestea sunt coincidenţe care dau mult de gândit.
Ne putem întreba, pe bună dreptate, cât de înspăimântător putea fi “al treilea secret de la Fatima”? Căci cinci papi l-au păstrat: unii au refuzat să-l cunoască, iar alţii au sigilat plicul la loc după ce au citit mesajul pe care nu l-au divulgat niciodată.
Devine evident că, pentru papalitate, acest secret era mai încărcat de consecinţe decât fuseseră celelalte două profeţii, care avuseseră totuşi o importanţă capitală pentru omenire anunţând sfârşitul primului război mondial, izbucnirea celui de la doilea, ascensiunea şi prăbuşirea comunismului european.
În continuare vom examina şi alte atitudini ale exponenţilor catolicismului, care ar putea arunca oarecare lumină asupra esenţei acestui secret atât de bine păzit.
Cardinalul Ottaviani, primul martor al deschiderii plicului – alături de papa Ioan al XXIII-lea – a spus şi a repetat în conferinţa ţinută la Roma la 11 februarie 1967, că Lucia a scris al treilea secret pentru Sfântul Părinte (“El este destinatarul Secretului”), ceea ce era un fals strigător la cer, după cum am văzut. Din insistenţa cardinalului, împotriva oricărei evidenţe, că mesajul Fecioarei ar fi fost adresat papei, Marc Dem deduce că Fecioara se referise chiar la papă şi/sau la Biserică.
Într-un interviu acordat postului de televiziune Antenne 2, întrebat fiind ce crede despre secretul de la Fatima, episcopul auxiliar din Coimbra a încercat să-i minimalizeze însemnătatea (probabil dezastruoasă pentru papalitate şi catolicism), spunând: “Asta nu are nici o importanţă. El interesează mai ales ziariştii”.
Părintele Alonso, numit în 1966 expert oficial pentru Fatima, era apreciat drept unul dintre cei mai buni cunoscători ai subiectului. Într-un articol pe care îl compusese cu numai câteva săptămâni înainte de a muri în decembrie 1981, acesta scrisese: “Papa Paul al VI-lea a considerat oportun şi prudent să întârzie revelarea textului pentru timpuri mai bune. Papa Ioan al XXIII-lea declara că textul nu se referea la pontificatul său… Iar papii ce au urmat n-au considerat că a sosit momentul să ridice vălul misterului în împrejurările în care Biserica nu depăşise încă impactul îngrozitor al celor douăzeci de ani de post-conciliu, în timpul cărora criza credinţei s-a instaurat la toate nivelurile”. El a mai afirmat că al treilea secret se referă îndeosebi la pedepse spirituale care vor fi cu mult mai severe şi chiar mai înspăimântătoare decât foametea, războaiele şi persecuţia.
Marc Dem analizează, în continuare, interviul luat în vara lui 1984, de către Vittorio Messori, cardinalului Ratzinger, al doilea succesor al lui Ottaviani în fruntea Sfântului Oficiu. El ajunge astfel la două concluzii: 1. Conţinutul secretului se pretează unei utilizări senzaţionale. 2. În al treilea secret există ceva cumplit, apocaliptic. În interviul amintit, cardinalul constatase cu amărăciune: “Creştinii sunt din nou o minoritate, mai mult decât au fost vreodată de la sfârşitul antichităţii”. De fapt, încă de când era arhiepiscop de München în 1980, Ratzinger observase: “Nimeni nu poate nega că ultimii zece ani au fost prejudiciabili pentru Biserica Catolică. În locul reînnoirii anunţate, ei ne-au adus un proces de decadenţă”. El a mai spus: “Publicarea celui de-al treilea secreť ar însemna să expunem Biserica primejdiei senzationalismului, exploatării conţinutului acestuia”.
Bazându-se pe un studiu aprofundat, actualul episcop de la Fatima, monseniorul do Amaral de Leiria, spunea, la 16 septembrie 1984 : “Secretul de la Fatima nu vorbeşte nici de bombe atomice, nici de capete nucleare, nici de rachete Pershing sau SS-20. Conţinutul său nu priveşte decât credinţa noastră… Pierderea credinţei unui continent e mai rea decât dispariţia unei naţiuni; şi e adevărat că şi credinţa scade continuu în Europa”. Comentariul lui Marc Dem a fost: “Monseniorul do Amaral nu-şi exprimă judecata sub formă de ipoteză, el o enunţă pe un ton afirmativ”. Teza părintelui Alonso este acum confirmată public de către episcopul de Fatima. Mesajul prezice o criză cumplită a Bisericii. Multă lume crede că în 1973, Fecioara se referise la al treiles secret atunci când i-a spus sorei Agnes Sasagawa din Akita, Japonia: “Rugaţi-vă pentru papă, episcopi şi preoţi… Biserica se va umple de cei ce acceptă compromisuri, iar demonul va convinge mulţi preoţi şi suflete sfinte să abandoneze slujirea lui Dumnezeu”.
În Le Figaro, André Pierre denunţă “trădările comise… de o inteligentsia sacerdotală” plasată adesea în posturi cheie”. Implicaţiile Vaticanului în afacerile mafiote, spălarea banilor murdari, corupţia, homosexualitatea unor preoţi catolici, abuzurile sexuale practicate asupra copiilor nu mai pot fi ignorate de marele public, tot mai revoltat de aceste fapte.
Marc Dem schiţează întinderea dezastrului: patruzeci de mii de preoţi s-au răspopit, s-au grăbit să se căsătorească; orga e înlocuită de chitară; citirea evangheliei e încredinţată paznicului, în timp ce preotul se face factor poştal; episcopii închis seminariile chiar pe când mai erau frecventate; mai bine de jumătate dintre credincioşi au abandonat în masă practica religioasă. Dar, spune scriitorul, “dacă secretul de la Fatima nu ar vorbi decât despre aceste dezordini, care sunt cunoscute acum de către toată lumea, n-ar fi existat obstacole în publicarea lui. Dimpotrivă, asta i-ar fi ajutat pe cardinalul Ratzinger şi pe papă să schimbe calea şi să abandoneze erorile comise”. El ajunge la concluzia logică: secretul se referă la “sursa crizei care zguduie Biserica”. Se înţelege atunci de ce papii nu vor – şi într-o anumită măsură nu pot – să-l facă public.
În interviul acordat în 1990 publicaţiei italiene Trenta Giorni, cardinalul Oddi afirmă: “După părerea mea, secretul de la Fatima ascunde o profeţie tristă pentru Biserică. Din acest motiv, Ioan al XXIII-lea nu l-a divulgat, Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea au urmat aceeaşi cale”.
Făcând în anul 1992 darea de seamă a celei de-a 75-a aniversări de la Fatima, abatele Laurentin scria: “Al treilea secret anunţă criza credinţei şi a clerului, care a survenit în jurul anului 1968. Substanţa [secretului] e cunoscută”.
Folosind textele călugărului Alonso şi mărturiile Luciei, un vizionar englez contemporan cunoscut sub numele de fratele Michael a arătat că profeţia a treia se referă la Spirit şi spiritualitate şi dezvăluie teribila criză a Bisericii: în sânul instituţiei vor avea loc conflicte majore, credincioşii nu vor mai şti care dintre credinţe e cea adevărată, răul se va insinua chiar în inima Bisericii, şi preoţii vor deveni partizanii lui, predicând dogmele sale, fiind de aceea crunt pedepsiţi. Cardinalul Ottaviani afirmase că pedepsele prezise de către Doamna Noastră deja au început. La rândul lui, arhivarul de la Fatima, fratele Fuentes, spunea: “Cel de-al treilea secret este cel pe care-l trăim astăzi”. Adăugăm că Lucia atrăsese atenţia asupra relaţiei dintre al treilea secret şi capitolul 13 din Apocalipsă. Or, tocmai acesta evidenţiază legătura dintre Biserică şi cifra răului, 666.
A TREIA PROFEŢIE FĂCUTĂ DE CĂTRE FECIOARA MARIA LA FATIMA ANUNŢĂ INEVITABILA PRĂBUŞIRE A PAPALITĂŢII ŞI A BISERICII, DIN LĂUNTRUL LOR, PRIN LUCRAREA MAMEI DIVINE.


Menirea unui Caine (de la un copil in varsta de 6 ani)

Este o poveste reala pe care am aflat-o de la cineva care face munca volutara la o fundatie ce se ocupa de animalute abandonate sau abuzate. M-a impresionat modul de gandire al acestui copil si nu numai……

” Fiind veterinar, am fost chemat sa consult un ciobanesc irlandez in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane, erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol. L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasie a batranului catel la ei acasa. In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta. In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste. Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire: „Eu stiu de ce.” Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.

El a spus: „Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?”
Copilul de sase ani a continuat: „Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa stea la fel de mult.” ”

Traieste simplu.
Iubeste generos.
Ai grija de ceilalti din adancul sufletului.
Vorbeste cu bunatate.
Tine minte, daca ai avea un catel drept profesor, ai invata lucruri precum:

Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor.
Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare;
Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur;
Trage cate un pui de somn;
Intinde-te inainte de a te ridica;
Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi;
Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga;
Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient;
In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba;
In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros;
Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul;
Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi;
Fii loial;
Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti;
Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti;
Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si cuibareste-te langa el;

BUCURA-TE DE FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILE!


Ce zgomot a scos Big Bangul. VIDEO

Cel mai fierbinte material creat în laborator scoate un sunet bizar, iar un sunet asemănător s-ar fi auzit în univers imediat după Big Bang.

Materialul a fost creat în laboratorul Relativistic Heavy Ion Collider din Upton, New York. Acceleratorul de particule ciocnește ioni de aur şi sparge atomii şi particulele care îi formează, inclusiv protonii şi neutronii, în particule şi mai mici numite quarkuri şi gluoni.

Mingea de foc rezultată se numeşte plasmă quark-gluon (a cincea stare a materiei) şi are un trilion de grade Celsius, imitând condițiile care au existat în univers la doar o milionime de secundă după Big Bang. Pe măsură ce acest „Little” Bang se răceşte, quarkurile şi glounii se combină din nou în particule mai mari.

Potrivit newscientist.com, fizicianul Agnes Mocsy de la Pratt Institute din Brooklyn, New York, şi colegii săi au calculat cum s-ar fi auzit această stare a materiei, dacă te-ai fi aflat în centrul ei.

Fluctuaţiile din densitate corespund cu unde sonore, aşa că cercetătorii au studiat cum a evoluat distribuţia particulelor în timp pentru a vedea cum se schimbă sunetul. Au trebuie să înmulţească lungimea de undă a sunetului de 10 miliarde de miliarde de ori pentru a fi audibilă de către urechea umană.

La jumătatea fluxului, o schimbare a tonului indică momentul în care quarkurile şi gluonii se recombină pentru a forma din nou particule.


Din secretele bucatariei manastiresti – Cozonacul de pasti (Maica Sofronia)

Ingrediente: 1 kg. faina, 20 galbenusuri de ou, 5 albusuri, 1 lingurita rasa sare, 300 g. zahar, 1 pahar si 3/4 unt propaspat, 1 baton de vanilie, 200 g. stafide, 1/3 coaja rasa de la 1 portocala, 1/2 coaja rasa de la 1 lamaie, zeama de la 1 lamaie, rom sau esenta de rom, 1/2 l. lapte (cat cuprinde faina), 30 g. drojdie, migdale pentru ornat (dupa preferinta)

Mod de preparare: Faina se cerne, se scot 2 pahare cu faina din cantitatea totala si se pun intr-o strachina. Se pun la fiert 2 pahare cu lapte, dupa ce a fiert se lasa sa se raceasca circa 5 minute. Se face o adancitura in faina din strachina si se toarna laptele putin cate putin, amestecand cu o lingura de lemn ca sa nu apara cocoloase. Trebuie sa obtineti o compozitie ca o smantana mai groasa.
Intr-un castron se pune drojdia in lapte, se adauga o lingura de faina, un galbenus si 1/2 lingurita cu zahar tos. Se amesteca totul bine pana se face si aceasta compozitie ca o smantana si se lasa la loc caldut. Trebuie sa creasca in aproximativ 10-15 minute (daca drojdia este buna); daca nu, se lasa putin mai mult.
Se ia coca din strachina, se pune in covata, se adauga drojdia care a crescut, se omogenizeaza intai cu o lingura de lemn apoi se adauga restul de faina putin cate putin. Se toarna apoi 1/2 pahar cu lapte caldut, obtinandu-se o compozitie ca o smantana mai groasa care se framanta bine, apoi se acopera si se pune sa creasca la loc cald.
Se ia zaharul pisat si se toarna peste galbenusuri (acestea se amesteca cu sarea inca din ajun, ca sa se ingalbeneasca bine), se freaca pana se fac ca o pasta. Se adauga coaja rasa de lamaie si portocala si se amesteca toate cu aluatul pus la cald in covata. Se framanta mai departe, se adauga vanilia si romul, ungandu-va din cand in cand mainile cu unt topit. Pe parcurs se trage aluatul de cate-o parte si se unge si covata cu unt topit. Aluatul trebuie framantat si batut timp de cel putin o ora, pana se termina tot untul, inafara de 1/2 pahar care a ramas netopit si care se adauga bucatele in aluat, inainte de a pune albusurile.
Albusurile se bat spuma, se pun in aluat si se amesteca bine. Covata se pune la loc cald, nu fierbinte si se lasa, acoperita cu lucruri groase, timp de macar 2 ore. In acest timp aluatul ar trebui sa se ridice.
Se ung formele de cozonac cu unt topit. Se acopera fundul si peretii formei cu o hartie cerata unsa si ea cu unt (in inaltime aceasta hartie nu trebuie sa depaseasca marginile formei); nu se fac indoituri hartiei. Pe o masa curata, unsa cu putin unt sau untdelemn, se ia din aluat cate o bucata potrivita pentru o forma, se adauga stafide si se pune in forma (se umple forma pana la jumatatea inaltimii). Formele umplute se acopera si se lasa la loc cald ca sa mai creasca aluatul.
Cand aluatul a crescut destul, se ung cozonacii cu un amestec facut dintr-un galbenus cu putin zahar. Dupa preferinta, se pot presara migdale curatate si taiate feliute subtiri.
Formele se dau la cuptor, la foc mic (ca sa mai creasca aluatul). Apoi se da focul iute si se lasa cozonacii 1 ora, incercandu-i din cand in cand.
Daca formele sunt usoare, cozonacii sunt copti in aproximativ 1 ora. Se ia o patura, se pune deasupra o bucata mare de hartie si cand se scot cozonacii din forme se rostogolesc pe aceasta hartie ca sa iasa uniform. Apoi se presara cu zahar pudra ca sa nu se usuce.

Secrete:

* faina trebuie sa fie de foarte buna calitate si mai ales, sa fie veche (1 an)
* scoateti germenele din galbenusuri (acesta contine aceleasi substante ca si albusul care pot strica aluatul)
* dupa ce se scot din forme, cozonacii nu se aseaza unul langa altul
* pe tot parcursul pregatirii cozonacilor in bucatarie trebuie sa fie foarte cald
* cand se pune aluatul in forme, in bucatarie trebuie sa fie liniste, o usa trantita sau un alt zgomot puternic poate insemna caderea aluatului


Traditii si obiceiuri de pasti

Obiceiuri din prima zi a Postului Mare

Prima zi a postului Mare se mai numeste si Lunea curata, zi in care potrivit traditiei, oamenii obisnuiesc sa purifice, sa curete spatiul in care traiesc prin obiceiuri rituale.
In Banat de exemplu, prima zi de post se numeste Spolocanie. Atunci oamenii se spala cu bautura la carciuma satului de mancarea de dulce pe care au consumat-o pana acum. In trecut, la aceste petreceri cu bautura participau si femeile care veneau, de ochii lumii, cu furca de tors la brau.
In alte parti ale tarii, in ziua de Spolocanie vasele din care s-a mancat pana la Lasata Secului se spalau cu lesie si se urcau in pod, unde se pastrau pana la Craciun.

Traditia consemneaza si alte obiceiuri in prima zi de post, cum ar fi Cucii. Feciorii si barbatii tineri se mascheaza in diverse animale, se imbraca in fuste, isi pun o gluga pe cap si un clopot mare pe spinare si alearga in dimineata primei zile de post dupa copii, dupa fete, dupa oameni, ca sa-i atinga cu batul si sa-i tranteasca la pamant. Seara, cucii se aduna si merg din casa in casa pentru a dansa hora in curtile oamenilor. Acest obicei era foarte frecvent in sudul tarii, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Azi, el mai poate fi intalnit doar in satul Branesti din judetul Calarasi. Se mai spune ca omul care n-a primit nici o lovitura de la Cuci, in prima zi de post, nu va fi sanatos in anul acela.

Ziua oualor

Exact la jumatatea Postului Mare, intotdeauna in miercurea din saptamana a patra a Postului Mare, stramosii nostri tineau Sarbatoarea Oualor, sarbatoare numita si Miezul sau Miaza Paresii sau Paretii; cuvantul „paresimi” (sau cum ii spunea poporul, „pareti”) provine din latinescul „quadrogesimo”, care însemna „40 de zile”, adica cat se considera ca tine efectiv Postul Mare, Saptamana patimilor avand un statut special. In timp, si aceasta saptamana a intrat în ceea ce numim obisnuit Postul Mare, asa incat Miezul Paretii cadea la 24 de zile de la Lasata Secului de branza, acum intalnindu-se cele doua jumatati egale, aceasta sarbatoare fiind socotita un fel de… PARETE care desparte Postul Mare în doua!

Pe vremuri, mai ales femeile tineau Sfintele Paresimi ca pe o duminica, fiind interzise cu desavarsire anumite munci si mai ales unsul peretilor! Cele care se încumetau sa munceasca riscau sa înnebuneasca; daca nu li se intampla lor acest lucru, atunci un membru al familiei tot innebunea; fiind zi primejdioasa, alte femei care nu o tineau se imbolnaveau de „dansele”, aceasta boala presupunand, mai intai, dureri ale mainilor, picioarelor, apoi ale oaselor, ulterior uscandu-se carnea de pe oase si mai ales cea de pe langa incheieturile degetelor! Cert este, dupa o credinta larg raspandita altadata, ca tot ceea ce se lucra în aceasta zi se strica, nici un lucru neputand fi dus pana la capat!

Sa nu se bucure insa lenesii, pentru ca ceva tot se putea face în aceasta zi, anume numaratul oualor si al calupelor de in, de canepa si de lana; un obicei larg raspandit pe vremuri interzicea sa iei oua de pe cuibare de la Lasata Secului pana la Miezul Paresimilor; daca trebuia neaparat sa iei un ou, atunci mai intai trebuia scuipat. In legatura cu stransul si numaratul oualor in aceasta zi existau mai multe motivatii; una ne spune ca se facea acest lucru pentru a nu se strica ouale pana la Pasti; alta, pentru ca numai astfel se spera ca gainile sa faca mai multe oua! Cele mai multe femei pastrau aceste oua pentru a le face rosii sau pentru prepararea cozonacului si pastii, toate ouale acestea nefiind bune de clocit.

Prin Oltenia, numaratul oualor trebuia neaparat facut la mijlocul Postului Mare, altfel femeia respectiva putea sa amuteasca! Mai precizam ca Ziua Oualor era foarte asteptata de copii, acestia ajutandu-si mamele la alesul celor mai bune oua ce urmau a fi inrosite sau inchistrite. Astfel, pruncii alegeau mai ales ouale de gaini negre, oua numite „harapesti”; aceste oua aveau coaja galbuie, fiind mult mai tari decat celelalte. Puse deoparte, inrosite într-un mod mai deosebit, acestea ii ajutau pe posesorii lor sa castige la Pasti multe alte oua!

Deniile

Unele dintre cele mai profunde, frumoase si inaltatoare slujbe crestine sunt Deniile. Ele se tin in Postul Mare al Pastilor. Mai frecventate de lume sunt Deniile din Saptamana Mare, care atrag o multime de credinciosi. Pana la inceperea Deniilor, in saptamana a cincea din Postul Pastilor, satele trebuie curatate si primenite, incepand cu casele si ograzile. Toata lumea foieste, aeriseste si scutura. Dar cei mai bucurosi sunt copiii. Dupa ce varuiesc pomii din livezi si gradini, se imbraca in haine de sarbatoare si se duc la biserica. Magia Deniilor ii tulbura si ii farmeca. La fel ca pe mamele, bunicile si surorile lor, care in Saptamana cea Mare intra in biserica cu capul acoperit de-o naframa neagra. Dar si la oras, desi nu mai exista aceste traditii atat de vechi si de stricte, popularitatea Deniilor, a Saptamanii Mari este maxima.

Originea Deniilor: Deniile au aparut odata cu crestinismul. Ele au existat si in perioada de unitate a Bisericii.

Practica Deniilor: Deniile sunt slujbe de seara. Ele se tin dupa orele 18-19 (in limba slava cuvantul denii inseamna zilnic). Sirul emotional, triumfal, al Deniilor din Saptamana Mare incepe in seara din Duminica Floriilor. Apoi, de luni pana vineri, in ziua cumplita a rastignirii, preotii rostesc rugaciuni rituale, canturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament.

Saptamana Patimilor

Ultima saptamana a postului mare, Saptamana Patimilor, sau Saptamana Mare este inclusa în sarbatoarea Pastelui, desi în aceasta perioada postul continua chiar cu o mai mare intensitate. Batranii obisnuiesc sa manance putin în seara Duminicii Floriilor, dupa care nu mai mananca pana în Joia Mare, cand, de regula, se impartasesc, postul negru fiind continuat apoi pana la Pasti. Cei mai tineri mananca în aceasta saptamana doar paine si fructe uscate si nu beau decat apa de izvor.

Mai ales în trecut, pentru Saptamana Patimilor erau caracteristice urmatoarele traditii (pagane si crestine) :

* pastrarea linistii, a tristetii generale
* servicii divine mai frumoase, mai fecvente ca de obicei
* focuri rituale
* respectarea stricta a postului
* interdictia unor importante lucrari casnice
* ingrijirea locuintelor
* curatenia prin curti
* intreruperea provizorie a lucrarilor principale pe camp
* confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare
* taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori
* tocmirea lautarilor pentru hora satului
* impartasirea la biserica, iertarea reciproca intre oameni

Semnificatia liturgica si obiceiurile populare specifice fiecarei zile a Saptamanii Mari sunt urmatoarele:
Duminica Floriilor: Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca în care a acceptat sa fie aclamat ca Imparat. Duminica Floriilor este precedata de sambata lui Lazar, zi in care Biserica pomeneste minunea invierii din morti a lui Lazar savarsita de catre Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, Care a intrat in Ierusalim ca Imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata de aceasta minune premergatoare.

In aceasta zi, denumita si Duminica Stalparilor, se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri înmugurite de salcie, care se împart crestinilor, iar slujitorii Bisericii le tin in maini, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic si de maslin cu care a fost intampinat Mantuitorul. Cu acestea, dupa ce au fost aduse la biserica spre a fi sfintite, crestinii împodobesc icoanele, usile si ferestrele.
Salcia este mereu inflorita in aceasta perioada a anului, o expresie a fertilitatii si a reinvierii naturii. De asemenea, se spune ca e bine sa te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Cu ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, apicultorii inconjoara în ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingroapa sub brazda.
In traditia populara exista credinta ca însasi Maica Domnului a binecuvantat salcia, dupa ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutand-o pe Fecioara Maria sa treaca apa unui rau.

Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului în Ierusalim. Ca aspect necrestin, amintim obiceiul ca in vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salciile de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina, protejand casa si familia de dezastre.

Luni: e pomenit Iosif cel prea frumos, care a fost vandut de fratii sai pe 30 de arginti unor negutatori Ismailteni, dupa cum l-a vandut Iuda pe Mantuitorul tot pe 30 de arginti, evreilor. E pomenit si smochinul cel neroditor, la care Mantuitorul venind flamand si negasind roade, l-a blestemat, iar smochinul s-a uscat pe loc.

Marti: e pomenita pilda celor 10 fecioare, dintre care cinci fiind intelepte, au avut untdelemn de ajuns pentru candelele lor – adica fapte de milostenie – cu care au iesit intru intampinarea mirelui; iar cinci fiind nebune n-au avut untdelemn si s-au stins candelele lor, iar Domnul nu le-a mai prinit.

Miercuri: pomenirea femeii pacatoase, care afland ca Mantuitorul se afla in casa lui Simon Leprosul, a luat un vas cu mir inmiresmat, al carui pret era 300 de dinari, ca sa-i toarne pe capul Lui si cu parul capului ei stergea lacrimile ce-i picau din ochi pe picioarele Domnului. Fapta pentru care a fost dojenita de Iuda Iscarioteanul spunandu-i ca «mai bine s-ar fi vandut si banii dobanditi s-ar fi impartit saracilor», iar Mantuitorul i-a raspuns : « Las-o pre dansa ca spre ingroparea mea a facut aceasta ! Pre saraci pururea ii aveti cu voi, iar pre mine, nu ma aveti pururea. ».

In Joia Mare praznuim patru lucruri :

* Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, dandu-le prin aceasta lor si noua pilda de smerenie
* Cina cea de Taina, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi
* Rugaciunea cea mai presus de fire, in gradina Ghetsimani
* Vinderea Domnului de catre Iuda vanzatorul pentru 30 de arginti

Primele doua s-au facut ziua, iar celelalte doua noaptea de joi spre vineri.

Joia Mare, numita si Joia Patimilor sau Joia Neagra, este ultima joi din Postul Pastelui. In credinta populara aceasta zi este termenul final cind femeile trebuie sa termine de tors canepa. In Joia Mare se fac cununi pentru fiecare persoana din familie, cununi care se arunca pe acoperis pentru a se vedea, dupa vestejirea si caderea lor, cine va muri in decursul anului. Exista credinta ca in cursul zilei de Joia Mare nu este bine sa dormi, caci cine doarme in aceasta zi va ramane lenes un an intreg. In special daca doarme o femeie, va veni Joimarita care o va face incapabila de lucru tot anul.

Joia Mare este considerata o zi binefacatoare si aparatoare a mortilor. De aceea, mortii vin in fiecare an in aceasta zi la vechile lor locuinte, unde stau pana in sambata dinainte de Rusalii. Deoarece in Joia Mare deobicei nu e prea cald dimineata, se fac focuri in curtea casei, pentru ca mortii sa se poata incalzi.

Toate slujbele, pomenirile si parastasele care au inceput in prima sambata a Postului Mare, dureaza numai pana in Joia Mare. In unele locuri se duc la biserica bauturi si mancaruri, care se sfintesc si se dau de pomana, pentru sufletul mortilor. In alte parti se impart la biserica coliva si colaci. Joia Mare este ultima zi din Postul Mare, zi in care se pomenesc mortii. Din aceasta cauza, in unele zone se numeste si Ziua Mortilor.

Inrosirea oualor de Pasti se face in Joia Mare, afirmandu-se ca ouale rosite si fierte in aceasta zi nu se strica pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodata. O alta traditie este nunta (maritarea) urzicilor, ceea ce inseamna inflorirea si, implicit, incetarea acestora de a mai fi bune de mancat.

In decursul Saptamanii Mari sunt trei privegheri. Cea mai insemnata e in noaptea de Joia Mare, cand se citesc cele 12 evanghelii. In unele parti fetele care merg la slujba religioasa iau o sfoara si fac cate un nod dupa citirea fiecarei evanghelii. Cand se duc acasa si se culca, pun aceasta sfoara sub perna, fiind incredintate ca il vor visa pe cel care le este predestinat. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti, nu se mai trag clopotele la biserici, ci numai se toaca.

Vinerea Mare (Prohodul) se mai numeste si Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seaca. Conotatiile legate de aceste denumiri sunt date de ceea ce se intampla in aceasta zi: se numeste Vinerea Pastilor pentru ca este ultima vineri dinaintea Pastelui; Vinerea Patimilor deoarece in aceasta zi a patimit si a fost rastignit Isus; Vinerea Seaca, pentru ca cei mai multi romani au obiceiul de a posti Postul negru (nu mananca si nu beau nimic toata ziua); Vinerea Mare, pentru ca este ultima vineri din Saptamana Mare.

Postul Negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului si-l va ajuta la necazuri si nevoi. Legenda spune ca pe cel care posteste nu-l va durea niciodata capul si acesta va sti cu trei zile inainte cand va muri. Femeile tin in mod special la respectarea vinerilor in general, in credinta ca Sf.Vineri le-ar aduce un mare necaz daca ar coase, ar tese, ar toarce sau ar albi camasi in cursul acestei zile.

O alta datina in Vinerea Mare este aceea a scaldatului. In mod diferit fata de persoanele in varsta care se spovedesc si se impartasesc de mai multe ori pe an, tineretul merge pentru aceste lucruri doar o data pe an, in Vinerea Pastilor. Dar, in afara de acesta datina, unii cred ca cel care se cufunda de trei ori in apa rece in Vinerea Seaca va fi sanatos tot anul. Cei mai multi se scalda in aceasta zi pentru a nu se prinde de ei, in decursul anului, nici o buba, friguri, sau alte boli. Se crede ca daca ploua in Vinerea Seaca anul va fi manos, iar daca nu ploua, anul va fi neroditor.

Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinatatii: atunci a fost rastignit Mantuitorul. De aceea, aceasta zi, in orice biserica si rit crestin din lume, este singura zi in care nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia insasi inseamna jertfa si se considera ca nu se pot aduce doua jertfe in aceeasi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgica. In schimb, vineri seara se oficiaza Denia Prohodului, una dintre cele mai spiritualizate, dar si “spectaculoase” denii. Mai intai, tineri si batrani, in lant neintrerupt, trec pe sub masa plina de flori, masa ce simbolizeaza catafalcul Domnului. Pe ea este asternuta o fata de masa bogat pictata, cu punerea in Mormant a Mantuitorului (Epitaf), precum si Evanghelia impreuna cu Crucea. Apoi, preotii citesc Prohodul.

La tara, deniile de joi si vineri si-au dobandit fiecare o numire aparte: Deniei celor 12 Evanghelii i se mai zice Denia Batranilor. Fiind intinsa ca durata, copiii nu au rabdare s-o asculte linistiti si stau mai mult pe-afara. Denia Prohodului este zisa si Denia Tinerilor, pentru ca ea le place acestora si prin “gimnastica” pioasa pe care trebuie s-o faca, trecand de trei ori pe sub masa, in timp ce multi batrani, cu salele lor intepenite, nu prea mai pot participa.

Sambata e praznuita ingroparea trupeasca a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Christos, cum si pogorarea lui in Iad, scotand neamul omenesc din stricaciune si trecandu-l in viata cea vesnica.

Duminica Invierii, Invierea Domnului din morti, care e praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor ; drept care, crestinii in timp de 40 de zile pana la Inaltarea Domnului se saluta cu « Hristos a inviat ! », raspunsul fiind « Adevarat ca a inviat !».

Focurile de Pasti

De Inviere pe dealuri si pe coline, izbucnesc flacari puternice : Sunt « focurile de veghe », care in unele sate sunt aprinse si ard tot cursul noptii, luminand nu numai dealurile ci si vaile. In jurul lor stau roata oamenii istorisind intamplari din viata lui Iisus dupa Sfanta Scriptura a Noului Testament. Flacaii si baietii sar pe deasupra focului, pentru ca vrajitoarele si fermecatoarele sa n-aiba nici o putere asupra lor. In Bucovina se fac pe inaltimi clai din cetina si sunt tinute aprinse toata noaptea. In Transilvania se aprinde o roata careia i se da drumul de pe deal la vale. Acesta vraji se tin si-n apropierea bisericilor si romanii le fac in noaptea de Paste (ca la mormantul Mantuitorului au fost puse straji, dar si pentru a nu scapa momentul invierii).

In timp ce ard focurile, taranca pregateste blidul. Intr-un cosulet, ciubaras sau castron asaza tot ce doreste sa sfinteasca : pasca, oua incondeiate , o bucatica de slanina, branza, unt, hrean (hreanul e folosit si ca medicament, mai ales pentru oi sau vite, el pastrandu-se in pamant dupa ce a fost sfintit), iarba mare (care se amesteca in hrana vitelor ca sa dea mai mult lapte), usturoi (cu care se freaca trupul celor bolnavi), mac, sare, leustean (tot pentru vitele bolnave), tamaie (folosita in caz de cumpene grele / furtuni / pentru tamaiatul bolnavilor), busuioc, carpa (careia i se atribuie calitati vindecatoare) cu care s-au sters ouale rosii si o lumanare (care e pastrata numai sapte ani si este aprinsa impreuna cu tamaia, cand e amenintat satul cu grindina).

Bucate sfintite la slujba de Inviere

* OUALE CURATITE – cine mananca oua prima data in ziua de Pasti se zice ca va fi usor peste an. Altii usuca albus de ou rosu sfintit si daca un om sau vita face albeata, piseaza albusul si i-l sufla in ochi.
* SLANINA e folosita la mai multe leacuri : se ung ranile ; daca se imbolnaveste vreun om sau vita si mananca slanina aceasta se vindeca ; la scranteala vreunui picior sau mana se unge cu ea. Daca e bolnav de friguri se afuma cu slanina, tamaia alba si neagra puse pe o lespede. Daca sangereaza vreo vita i se da sa manance din slanina aceea.
* HREANUL – cine-l mananca atunci cand vine acasa de la biserica va fi iute si sanatos tot anul. Pus in cofele cu apa sau in fantani, curateste apa. Se amesteca in tavitele vitelor impotriva bolilor si e bun contra frigurilor.
* SAREA se foloseste la sfintirea fantanilor.
* CUISOARELE – pentru dureri de masele.
* FAINA – se freaca ochiul vitei cu albeata si-i trece.
* USTUROIUL sfintit (pus in pamant) nu se strica. Serveste la alungarea strigoilor de la casa – se ung usile grajdurilor cu el. La nevoie se freaca si oamenii bolnavi (mai ales pentru vatamatura).
* SAMANTA DE BUSUIOC – cu firele de busuioc sfintite se afuma cei cu dureri de urechi.
* Busuiocul e inspiratorul dragostei, de usturoi fug strigoii si de taciune fuge dracul.

Spalarea din dimineata Invierii

Intr-un lighean se pune un ou rosu, in unele locuri doua, si o moneda de argint. Se toarna apa proaspata (neinceputa) adusa de la fantana. Toti ai casei se spala pe rand, dandu-si fiecare cu oul rosu peste obraz si zicand : « Sa fiu sanatos, si obrazul sa-mi fie rosu ca oul ; toti sa ma doreasca si sa ma astepte asa cum sunt asteptate ouale rosii de Pasti ; sa fiu iubit ca ouale in zilele Pastilor ». Dupa aceea se ia moneda de argint si trecand-o peste fata se zice : « Sa fiu mandru si curat ca argintul » ; fetele mai zic « sa trec la joc din mana-n mana ca si banul; sa fiu usoara ca si cojile de oua, care trec plutind pe apa ». In unele sate, in lighean se pune si o crenguta de busuioc, deoarece se zice ca daca te speli cu dansul vei fi onorat ca busuiocul.

Masa de Pasti

Intorsi de la biserica, membrii familiei se asaza la masa, gustand mai intai din ouale si pasca sfintite. Dupa ce isi potolesc foamea ciocnesc cate un pahar de bautura. Ouale se ciocnesc dupa un anumit ritual: persoana mai in virsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mina de un comesean, in timp ce rosteste cunoscuta formula <>, la care se raspunde cu: <>. Dupa credinta populara, e bine de tinut minte cu cine ai ciocnit intai pentru ca, daca din intamplare te ratacesti in vreo padure, n-ai decit sa-ti amintesti cu cine ai ciocnit intai de Pasti, si imediat gasesti drumul pe unde ai venit. Masa din prima zi de Pasti este un prilej de reunire a familiei, decurgand dupa un adevarat ritual. De pe masa de Pasti nu pot lipsi: ouale rosii, casul de oaie, salata cu ceapa verde si ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brinza sau smantana si, mai nou, cu ciocolata.

Udatul fetelor

In mai multe zone ale tarii exista obiceiul ca a doua zi de Pasti, tinerii sa stropeasca fetele, iar acestea la randul lor sa le dea baietilor de baut si sa le ofere daruri, caci se crede ca nici unei fete nu-i va merge bine daca nu este udata. Inainte vreme, stropitul se facea cu apa de fantana; astazi este datina ca fetele sa fie udate cu apa de colonie.

Una dintre legendele care explica acest obicei spune ca a doua zi de Pasti, o fata crestina vindea oua. De la ea cumpara o fata pagana. Cele doua intrand in vorba, prima ii explica legea crestineasca, dar cea de-a doua, neincrezatoare, ii spune: “Te-oi crede daca s-or inrosi ouale pe care mi le-ai vandut!” Pe data, ouale s-au inrosit, iar de spaima, fetele au lesinat amandoua. Trecand pe acolo doi flacai, le-au vazut si le-au stropit cu apa de la fantana. Revenindu-si, fetele le-au daruit drept rasplata oua inrosite, iar pagana s-a increstinat.

Saptamana Luminata

Prin Invierea Domnului nostru Iisus Hristos din morti, cei din popor cred ca raiul se deschide tuturor sufletelor retinute in prinsoarea iadului incepind de la Adam si pana la venirea Mintuitorului, si ramine deschis de la Inviere pina la Duminica Tomii. Ca dovada ca in acest interval Raiul este deschis, dupa credinta poporului si datina cea veche, in ziua de Inviere se scoate usa din mijloc a altarului si se pune deoparte, unde sta apoi toata Saptamana Pastilor sau Saptamina Luminata. Cine moare in acest interval – si mai ales in ziua de Pasti sau in saptamina cea dintii dupa Pasti, numita pretutindeni Saptamana Luminata – merge de-a dreptul in rai pentru ca lumina raiului straluceste fiecaruia care moare in aceasta saptamina si pentru ca in timpul acesta usile raiului sint deschise, iar cele ale iadului inchise. Cel care moare este primit in rai, indiferent de pacatele care le-a facut, caci toate i se iarta. Si cel care se naste in aceasta zi, si mai cu seama cind trage clopotul intiia oara la biserica, este un om norocos pentru toata viata.

Pastele Mic

Duminica imediat urmatoare Invierii – Duminica Tomii – este cunoscuta in popor ca Pastele mic. In aceasta zi, in unele locuri exista obiceiul ca tinerii „sa se lege frati”. Legamantul se face „pe sange”, „pe datul mâinilor” sau „pe par”. La „fratia pe par”, cei doi isi smulg din cap câte un fir de par pe care il ingroapa apoi amandoi in acelasi loc, numai de ei stiut.

Pastele Blajinilor

Prima luni din a doua saptamana dupa Pasti se mai numeste Lunea Mortilor, Pastele Mortilor, Pastele Mici, Pastele Rohmanilor, Pastele Blajinilor sau Matcalaul. Blajinii sunt fiinte mitice, care traiesc pe Taramul Celalalt, dar pastreaza legaturi cu lumea noastra. Li se mai spune Rohmani, Rocamni, Rugmani, Urici si Oameni Rosii. Ei locuiesc in Ostroavele Albe ale Apei Sambetei. Unii dintre ei au apucaturi dusmanoase. Cele mai multe legende ii prezinta insa ca pe niste fiinte miloase, devotate lui Dumnezeu.

Blajinii sunt fiinte mitice, care traiesc pe Taramul Celalalt, dar pastreaza legaturi cu lumea noastra. Se crede ca ei provin din copii nebotezati morti imediat dupa nastere. Altii spun ca Rohmanii sunt oameni vechi, care au o credinta mai curata decat a actualilor pamanteni. Ei duc cam aceeasi viata ca noi, avand orase si sate. La sfarsitul lumii ei vor lua locul oamenilor pe pamant.

De Pastele Blajinilor se crede ca sufletele mortilor sunt slobode; de aceea in aceasta zi se gatesc multe si alese bucate, impartindu-se pe la vecini, cu credinta ca mortii numai in aceasta zi sunt liberi si pot gusta din mancarurile pregatite. La cine nu serbeaza si nu da mortilor de pomana vin mortii noaptea si le cer. In unele tinuturi se impart doar oua si colaci saracilor si se face slujba la cimitir. De Pastele Blajinilor au loc sarbatori campenesti, unde se mananca oua rosii si incondeiate. Se crede ca Blajinii se bucura tare mult vazandu-i pe oameni ca petrec la aceasta sarbatoare.

Pastele cailor

Pastele Cailor se sarbatoreste in ziua de joi din a sasea saptamana care urmeaza dupa Pasti cand se crede ca, pentru un ceas, si pentru o singura data pe an, caii se satura de pascut iarba. Se pare ca in vechime era o zi a Soroacelor, cand se încheiau diferite afaceri. Cum data acestei sarbatori putea varia de la an la an cu un numar mare de zile, importanta ei s-a diminuat treptat, primind un sens peiorativ: a nu da înapoi ceea ce ai imprumutat, a amana pana la Pastele Cailor, pana la Sfantul Asteapta, deci a nu te tine de cuvant.


Atenţie!! Un nou virus periculos circulă pe Facebook

Virusul, trimis prin e-mail, poate fura parole de conturi bancare şi culege informaţii confidenţiale din calculatoarele personale.

Utilizatorii celei mai mari reţele de socializare din lume, Facebook, sunt avertizaţi că un nou virus circulă pe internet.

Mailurile otrăvite îi informeaă pe utilizatorii Facebook că parolele conturilor lor au fost resetate şi îi invită să deschidă un ataşament pentru a obţine altele noi. În cazul în care ataşamentul este deschis, se descarcă mai multe tipuri de programe periculoase care atacă calculatorul.

Specialiştii subliniază că hackerii au trimis deja zeci de milioane de astfel de mesaje care au ajuns în ţările din Europa, Statele Unite şi Asia. 400 de milioane de oameni utilizează reţeaua de socializare Facebook în toată lumea.


Dans original si fantastic

Impresionant…..


Zig’s All time best quotes

I am often asked what my favorite quote or saying is. Frankly, there are hundreds of inspiring adages that help illustrate the incredible potential each of us possesses. I hope this PDf of my All-Time Best Quotes will inspire, encourage and motivate you, provide hope and at times a smile. I trust you will find them insightful and in some context, useful. I hope they make you think, give you new ideas, and extract more of the potential in you. I am also hopeful that they will collectively reveal a philosophy. In what is essentially an interpretation of the Golden Rule, it is my sincere belief that you can have everything in life you want if you will just help enough other people get what they want. See You Over the Top. -Zig Ziglar

” Your business is never really good or bad “out there.” Your business is either good or bad right between your own two ears.

Ambition, fueled by compassion, wisdom and integrity, is a powerful force for good that will turn the wheels of industry and open thedoors of opportunity for you and countless others.

Success is one thing you can’t pay for. You buy it on the installment plan and make payments every day.

The real opportunity for success lies within the person and not in the job. If we don’t start, it’s certain we can’t arrive. It is easy to get to the top after you get through the crowd at the bottom. Obviously, there is little you can learn from doing nothing. Success is not a destination, it’s a journey. The greatest single cause of a poor self-image is the absence of unconditional love.

Ability is important in our quest for success, but dependability is critical.

Our children are our only hope for the future, but we are their only hope for their present and their future.

When you put faith, hope and love together you can raise positive kids in a negative world.

The most practical, beautiful, workable philosophy in the world won’t work – if you won’t.

It’s not what you know, it’s what you use that makes a difference. Motivation is the fuel necessary to keep the human engine running. Success is not measured by what you do compared to what others do, it is measured by what you do with the ability God gave you.

Failure is an event, not a person. Yesterday ended last night.

There are seldom, if ever, any hopeless situations, but there are many people who lose hope in the face of some situations.

Discipline yourself to do the things you need to do when you need to do them, and the day will come when you will be able to do the things you want to do when you want to do them!

Before you change your thinking, you have to change what goes into your mind.

You cannot solve a problem until you acknowledge that you have one and accept responsibility for solving it.

What you get by reaching your destination is not nearly as important as what you will become by reaching your destination.

Motivation gets you going and habit gets you there. Make motivation a habit and you will get there more quickly and have more fun on the trip.

You are what you are and where you are because of what has gone into your mind. You can change what you are and where you are by changing what goes into your mind.

Character gets you out of bed; commitment moves you to action. Faith, hope, and discipline enable you to follow through to completion.

The door to a balanced success opens widest on the hinges of hope and encouragement.

The basic goal-reaching principle is to understand that you go as far as you can see, and when you get there you will always be able to see farther.

Don’t be distracted by criticism. Remember – the only taste of success some people have is when they take a bite out of you. If you will pump long enough, hard enough, and enthusiastically enough, sooner or later the effort will bring forth the reward.

You can get everything money will buy without a lick of character, but you can’t get any of the things money won’t buy— happiness, joy, peace of mind, winning relationships, etc., without character.

You are the only one who can use your ability. It is an awesome responsibility. You don’t “pay the price” for success – you enjoy the benefits of success.”


Riposta bugetarilor si nu numai…..

SA FIM OPTIMISTI !

Statul roman va elimina impozitul pe venit.

In doua etape:

In prima etapa se va elimina venitul…

Proverbul zilei!
“Cata vreme seful meu pretinde ca salariul meu este mare,
Pretind si eu ca am multe de facut”.

DIN GÂNDIREA CHINEZĂ
“Cel care, toata ziua e activ ca o albina, e puternic ca un taur, munceste precum un cal si seara se-ntoarce acasa rupt de oboseala precum un caine, ar trebui sa consulte un veterinar, caci este foarte probabil sa fie un bou !”

ARCA LUI NOE
CIOCANITOAREA AR TREBUI SA PLECE!

Tot ce trebuie sǎ ştiu despre viaţǎ am învǎţat de la Arca lui Noe

Unu : Nu pierde barca.

Doi : Aminteşte-ţi cǎ toţi suntem în aceeaşi barcǎ.

Trei : Fǎ-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.

Patru : Fii pregǎtit. Când vei avea 600 de ani , e posibil ca cineva sǎ-ţi cearǎ sǎ faci ceva cu adevǎrat important.

Cinci : Nu asculta criticile ; mergi înainte cu treaba care trebuie fǎcutǎ.

Sase : Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.

Sapte : De dragul siguranţei , cǎlǎtoreşte în pereche.

Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arcǎ împreunǎ cu gheparzii.

Nouǎ : Când eşti stresat , pluteşte pe apǎ o perioadǎ.

Zece : Aminteşte-ţi , Arca a fost construitǎ de amatori ; Titanicul de profesionişti.

Dǎ-o mai departe şi fǎ şi pe altcineva sǎ zâmbeascǎ.

Despre firme

Managerii unei edituri incearca sa afle cum de nimeni nu a observat ca unul din angajati a stat la birou, mort, timp de 5 zile, inainte sa-l intrebe cineva daca se simte bine.
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectiva, a suferit un atac de cord in biroul pe care il impartea cu alti 23 de angajati (e vorba despre acele “cubicule” tipic americane, spatii largi de lucru impartite in birouri cu ajutorul unor pereti din gipscarton sau sticla). Desi a murit luni, nimeni nu a observat asta pana sambata dimineata, cand ingrijitorul l-a intrebat de ce lucreaza si in weekend.
Seful lui Turkelbaum,Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times:
“George era intotdeauna primul la birou primul dimineata si ultimul care pleca seara, asa ca nimanui nu i-a parut neobisnuit ca sta in aceeasi pozitie si ca nu vorbeste. Era mereu absorbit de munca sa si interiorizat.”
Un examen medico-legal a relevat ca murise deja de cinci zile la data gasirii lui. George citea manuscrisul unei lucrari medicale cand si-a gasit sfarsitul.

Poate n-ar fi rau sa le mai dati colegilor de birou cate un ghiont din cand in cand !

Morala povestirii: Nu va omorati muncind ! Oricum nu baga nimeni de seama!


Legenda UE

Legenda UE

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare).
In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.
Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul:

“Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig.
Doar atat iti cer”.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit:
“Omule, esti descult si eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate eu ropeana – Armani.
Tine de frig, de ploaie.”
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:
“Totusi e doamna buna.
Putea sa nu-mi dea nimic”.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat.
Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi:
“Sunt descult..
O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”..
Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma.
“Daca-i degeaba, merita s-o iau”
isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.
A urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar.. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda. Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnez eu , ii lasasera, totusi, caruciorul.
In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nicio basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
“Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.
Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”.
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus:
“Bade draga, eu te inteleg…
Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari.
Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.
Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale?
Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca”..
Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru…